Fabrica de la Bacău

Fabrica de incaltaminte si pielarie Bacău

A fost odata in Bacau ,fabrica de incaltaminte si pielarie, Fabrica Partizanul care a fost infiintata in anul 1876 ca proprietate particulara a unui evreu, Samuel Filderman, care urcă de la Focşani la Bacău şi încropeşte un atelier de tăbăcărie.

In a- II-a jumătatea a secolului al-XIX-lea au fost puse bazele dezvoltării industriei tăbăcăritului la Bacau .

Acest meşteşug al tăbăcăritului a fost larg răspândit şi în părţile Bacăului.

Apariţia primelor ateliere de tăbăcărie în oraşul Bacău este legat de numele Samuel Filderman.

În anul 1876, atras de posibilităţile găsirii unei mâni de lucru ieftine şi un cunoscător al meseriei pe care o învăţase de la tatăl şi bunicul său, Samuel Filderman a venit la Bacău şi a înfiinţat un atelier în partea de nord a oraşului, pe malul drept al râului Bistriţa.

Documentele atestă că, tăbăcăria în sensul de fabrică a fost organizată în anul 1884, iar construcţia ei a fost ridicată la 1886.

La cererea lui S. Filderman, Tribunalul Bacău prin jurnalul nr. 4945 din 30 iulie 1884 înscria în registrul firmelor individuale „Întreprinderile S. Filderman” cu obiect de activitate „comerţul de pielărie şi toate obiectele necesare pentru ciubotărie”. S. Filderman împreună cu ginerele său dr. N. Perlbergher s-au asociat în anul 1908 întemeind prima fabrică pe sistem crom din România. În timp ce prima fabrică producea piele necesară pentru încălţăminte ţărănească, cea de a doua a fost întemeiată în scopul de a produce şi a fabrica pentru prima dată în ţară - piele fină, fiind în concurenţă cu cele mai bune produse din străinătate. Calitatea produselor a fost recunoscută la expoziţiile internaţionale de la Paris din anul 1900 şi de la Bucureşti din anul 1906.

La ambele expoziţii produsele au fost distinse cu „medalia de aur”, ceea ce a contribuit la ridicarea prestigiului industriei româneşti în străinătate.

Zece ani mai târziu, atelierul devine fabrica Filderman.

Livrările de bocanci şi harnaşament din Primul Război Mondial au făcut ca încasările fabricii să explodeze.

Întreprinderile S. Filderman au fost singurele, de acest fel din ţară, care au aprovizionat armata cu piele şi talpă, introducând în fabricaţie: cizme, articole de harnaşament şi cojocărie.

În anul 1922, fabrica e mistuită de un incendiu şi reclădită din temelii. Trece greu prin criza anilor '30, iar la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, întreprinderea e militarizată.

Prin actul constitutiv autentificat la Tribunalul Bacău sub nr. 31 din 12 octombrie 1923 firma individuală „Întreprinderile S. Filderman” se transforma în societate în nume colectiv. Scopul societăţii era „industria pielăriei şi morăritului, desfacerea tuturor produselor obţinute.

Durata societăţii era stabilită la 20 de ani, de la data autentificării actului constitutiv de către tribunal”. Declanşarea celui de al II-lea Război Mondial, a găsit întreprinderea în plină dezvoltare şi principala furnizoare din ţară pentru aprovizionarea armatei.

În baza Decretului nr. 151 din 21 ianuarie 1941 Întreprinderile "S. Filderman" au fost militarizate.

Conform certificatului nr. 5992 din 23.12.1945 emis de Camera de Comerţ şi Industrie Bacău rezulta că fabricile întreprinderilor "S. Filderman" şi-au început activitatea astfel:

- Moara de la 1 ianuarie 1923;

- Fabrica de Postav, din luna august 1929;

- Fabrica de Pielărie, din martie 1884;

- Fabrica de Încălţăminte, din anul 1931;

- Fabrica de harnaşament, din anul 1931.

Prin naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din 11 iunie 1948, Întreprinderile "S. Filderman" treceau în proprietatea statului primind denumirea de "Fabrica de Pielărie şi Încălţăminte Partizanul Bacău".

În anul 1970, fabrica avea peste 2.000 de salariaţi şi livra 2,6 milioane de perechi de încălţăminte anual.

Peste 400.000 de perechi mergeau către stocul de bocanci al Armatei Române dar „Partizanul" exporta pantofi şi cizme în Franţa, Olanda, Belgia, RFG, URSS sau Islanda.

Departamentul de creaţie primea reviste de modă din Uniunea Sovietică şi din Occident încercând să ţină pasul cu tendinţele.

Numărul de muncitori a crescut concomitent cu cererile din străinătate. „Partizanul" a cusut milioanele de bocanci cu care ostaşii din Orientul Mijlociu au trecut prin războaiele anilor '80.

La apogeu, fabrica băcăuană avea peste 5.000 de angajaţi iar dupa Revoluţie, fabrica de încălţăminte „Partizanul", redenumită „Cotidian", s-a stins ţinându-se de mână cu Armata Română.

Oastea ţării s-a diminuat, şi, odată cu ea, şi nevoia de bocanci. Cererea din partea populaţiei civile a dispărut când piaţa a fost invadată de încălţăminte din China.

Exportul către Occident a sucombat prin dispariţia întreprinderilor de comerţ exterior.

După Revoluție Beno Goldstein este urmașul familiei Filderman și moștenitorul fostei fabrici Partizanul s-a întors în Bacău și a solicitat retrocedarea fabricii.

Soarta fabricii a fost pecetluită în anul 1999, când a fost cumpărată rapid şi ieftin de un controversat om de afaceri.

In anul 1999, la fabrica băcăuană de încălţăminte mai lucrau 855 de oameni.

Numărul a tot scăzut până în anul 2005 cand a fost demolată, iar noul investitor a construit în locul ei un complex comercial si un mall .

Va multumim.

Preluare foto .