Câinele fără stăpân

Câinele l-a lăsat fără cuvinte.

Un câine fără stăpân s-a apropiat de masa dintr-o cafenea, unde lua prânzul un bărbat bogat, și, prin tot comportamentul său, părea să-i ceară ceva de mâncare. Bărbatul i-a aruncat resturile din mâncarea sa. Dar ceea ce a făcut câinele după aceea l-a șocat.

Un câine fără stăpân s-a apropiat de o masă într-o cafenea, unde lua prânzul un bărbat înstărit, și, prin tot aspectul său, părea să-i ceară ceva de mâncare. Bărbatul, cu un ușor dispreț, i-a aruncat câteva oase rămase și o bucată de pâine de pe farfuria sa. Nici măcar nu a privit mai departe — a considerat că a făcut un fel de „fapta bună”.

Dar s-a înșelat.

Ceea ce a făcut câinele l-a lăsat fără cuvinte. Nu a mâncat mâncarea. A luat cu grijă pâinea în gură și a dispărut după colțul cafenelei. Curios, bărbatul s-a ridicat și a mers să vadă ce se întâmplă. A aruncat o privire după colț și a rămas nemișcat.

Sub o copertină ruginita, ferit de ploaie, stătea un copil — un băiat, de cel mult șapte ani. Murdar, cu o geacă zdrențuită și cu privirea flămândă. Câinele s-a apropiat de el, a lăsat pâinea în fața lui și s-a întins liniștit lângă el, cu botul pe lăbuțe. Băiatul a zâmbit slab, a mângâiat câinele pe gât și a început să roadă pâinea ca și cum ar fi fost o sărbătoare.

Bărbatul îi privea ca hipnotizat. Ceva în el s-a mișcat — ceva demult uitat… poate o urmă de conștiință. Deodată și-a dat seama că acest animal, fără casă și fără cuvinte, a arătat mai multă umanitate decât el — omul din costumul scump.

A doua zi dimineață, cafeneaua s-a deschis ca de obicei. Dar de data aceasta, lângă intrare, era un bol cu mâncare și apă pentru câine. Iar la una dintre mese — pentru prima dată după mult timp — stăteau trei persoane: bărbatul, băiatul și câinele lui. Și luau un adevărat mic dejun.

Sursa Info AICI