Lec ții de Viață

 Cel mai sărac președinte din lume trăia ca un om simplu și lucra zi de zi în ferma sa de lângă capitala Uruguayului. José “Pepe” Mujica, lider al țării între 2010 și 2015, a devenit un simbol mondial al modestiei și al demnității în politică. În timp ce mulți șefi de stat locuiesc în palate luxoase, el a refuzat reședința prezidențială și a ales să rămână în casa sa modestă, o fermă mică, cu pereți simpli, câmpuri de flori și un tractor vechi cu care își lucra pământul. În loc de convoi blindat, Mujica conducea o Volkswagen Beetle din 1987, iar singurii săi paznici erau doi câini, dintre care unul cu trei picioare. Din salariul său de președinte, dona peste 90% către programe sociale și organizații caritabile, trăind cu doar câteva sute de dolari pe lună. „Nu sunt un om sărac”, spunea el. „Sărac este cel care are nevoie de prea multe pentru a fi fericit.” Fost luptător de gherilă în tinerețe, Mujica a petrecut aproape 14 ani în închisoare, o mare parte dintre ei în izolare totală....

F abrica de incaltaminte si pielarie Bacău A fost odata in Bacau ,fabrica de incaltaminte si pielarie, Fabrica Partizanul care a fost infiintata in anul 1876 ca proprietate particulara a unui evreu, Samuel Filderman, care urcă de la Focşani la Bacău şi încropeşte un atelier de tăbăcărie. In a- II-a jumătatea a secolului al-XIX-lea au fost puse bazele dezvoltării industriei tăbăcăritului la Bacau . Acest meşteşug al tăbăcăritului a fost larg răspândit şi în părţile Bacăului. Apariţia primelor ateliere de tăbăcărie în oraşul Bacău este legat de numele Samuel Filderman. În anul 1876, atras de posibilităţile găsirii unei mâni de lucru ieftine şi un cunoscător al meseriei pe care o învăţase de la tatăl şi bunicul său, Samuel Filderman a venit la Bacău şi a înfiinţat un atelier în partea de nord a oraşului, pe malul drept al râului Bistriţa. Documentele atestă că, tăbăcăria în sensul de fabrică a fost organizată în anul 1884, iar construcţia ei a fost ridicată la 1886. La cererea lui S. F...

C âinele l-a lăsat fără cuvinte. Un câine fără stăpân s-a apropiat de masa dintr-o cafenea, unde lua prânzul un bărbat bogat, și, prin tot comportamentul său, părea să-i ceară ceva de mâncare. Bărbatul i-a aruncat resturile din mâncarea sa. Dar ceea ce a făcut câinele după aceea l-a șocat. Un câine fără stăpân s-a apropiat de o masă într-o cafenea, unde lua prânzul un bărbat înstărit, și, prin tot aspectul său, părea să-i ceară ceva de mâncare. Bărbatul, cu un ușor dispreț, i-a aruncat câteva oase rămase și o bucată de pâine de pe farfuria sa. Nici măcar nu a privit mai departe — a considerat că a făcut un fel de „fapta bună”. Dar s-a înșelat. Ceea ce a făcut câinele l-a lăsat fără cuvinte. Nu a mâncat mâncarea. A luat cu grijă pâinea în gură și a dispărut după colțul cafenelei. Curios, bărbatul s-a ridicat și a mers să vadă ce se întâmplă. A aruncat o privire după colț și a rămas nemișcat. Sub o copertină ruginita, ferit de ploaie, stătea un copil — un băiat, de cel mult șapte ani. Mu...